Colapsul apei: săptămâna în care capitala de nord a rămas fără cel mai important lucru - fără apă!
Pe 14 martie 2026, Bălți s-au trezit fără apă. Absolut fără apă la robinet - o situație pe care un oraș cu aproape o sută de mii de locuitori probabil nu a mai trăit-o niciodată. Cauza nu a fost o avarie locală, ci un atac rusesc asupra hidrocentralei de pe Nistru din Ucraina, produs pe 7 martie. În râu au ajuns produse petroliere. Pata s-a deplasat în aval. Când pe 10 martie au fost observate urme uleioase lângă satul Naslavcea - cel mai nordic punct al Moldovei pe Nistru - a devenit clar: orașul se confruntă cu o problemă serioasă.
Primarul Alexandr Petkov va spune mai târziu un adevăr dur, dar sincer: „La Bălți, din păcate, în comparație cu alte localități, apa din Nistru este singura sursă de alimentare cu apă a orașului”.
Alte orașe aveau fântâni de rezervă, surse arteziene. Bălți au rămas, ani la rând, dependente de o singură conductă. Iar când această conductă a fost afectată, orașul a rămas prins în propria dependență infrastructurală.
În oraș au fost aduse 15 autocisterne de capacitate mare și 8 remorci speciale pentru lichide potabile. Șeful Centrului Național de Gestionare a Crizelor, Serghei Diaconu, s-a deplasat personal la Bălți pentru a coordona logistica.
Prioritate au avut spitalele. În Spitalul Clinic Bălți erau 750 de pacienți, plus centrul de dializă, unde lipsa apei ar fi oprit aparatele. După cum a spus Diaconu: „Nu putem permite ca o criză ecologică să devină o tragedie medicală”.
Autoritățile au repornit toate fântânile arteziene disponibile - în Bălții Noi, pe BAM, la fabrica de bere, la fabrica de lapte, chiar și pe râul Căpăcanca - surse care păreau de mult uitate.
Au fost cinci zile fără apă la robinet. O adevărată cursă contra timpului. Școlile au fost trecute de urgență la online. Oamenii stăteau la cozi la cisterne cu bidoane. Și totul în timp ce cauza nu era locală, ci la sute de kilometri distanță, într-un context de conflict.
Apa a fost reluată în noaptea de 20 martie, însă timp de încă 48 de ore nu a fost potabilă, fiind utilizabilă doar tehnic. Țevile, după cinci zile de stagnare, au devenit un mediu favorabil bacteriilor.
Această situație a apărut din cauza unui dezechilibru sistemic acumulat în timp. Un oraș de aproape 100.000 de locuitori, dependent de o singură sursă de apă, reprezintă o vulnerabilitate majoră. Întreprinderea Apă-Canal nu a asigurat nici măcar o rezervă de 48 de ore în rezervoare, iar această problemă începe acum să fie abordată urgent. Primarul a declarat că Bălți trebuie să aibă cel puțin două surse independente de alimentare cu apă. Nu una. Este o chestiune de siguranță a orașului.
Reabilitarea fântânilor arteziene nu trebuie să fie doar pentru situații de criză, ci un sistem permanent de rezervă. Faptul că în 2026 a fost necesară redeschiderea lor de urgență arată o problemă structurală care trebuie corectată.
Transparența în gestionare este esențială. Conflictul legat de Apă-Canal arată că atunci când orașul nu controlează infrastructura critică, consecințele le suportă oamenii.
Comentarii